Articulația temporo-mandibulară este articulația maxilarului din fața canalului auditiv extern. Este activă atunci când vorbiți, mâncați sau înghițiți. Se mișcă ușor atunci când deschideți și închideți gura. 

Cum să recunoști această tulburare temporomandibulară 

Durere, 

Durere articulară în fața urechii, care se poate extinde în canalul auditiv extern. Durere de tip înțepătură. 

Prezența disfuncțiilor care afectează activitățile mandibulare: 

• Lipsă de amplitudine la deschidere, 
• Dificultate și durere la mestecat.

Fizioterapia va avea un efect pozitiv dacă aveți dureri la nivelul maxilarului și prezența disfuncțiilor, adică lipsa deschiderii și/sau dificultăți la masticație. Primul lucru de încercat este un tratament fizioterapeutic care combină terapia manuală cu exerciții prescrise, pentru a vă învăța cum să vă relaxați maxilarul și să întăriți mușchii superficiali și profunzi ai gâtului. Recomandarea unei gutiere ocluzale este indicată în cazul durerii și rigidității matinale bilaterale la trezire, durere care scade pe parcursul zilei.

Această afecțiune este foarte des asociată cu parafuncții, însemnând că scrâșniți dinții tot timpul sau aproape tot timpul, vă roadeți unghiile... Parafuncțiile sunt legate de suprasolicitarea maxilarului sau de o perioadă de stres/oboseală crescută. Corpul răspunde prin încleștarea dinților. 

Zgomotul articular este grav? Nu, nu este grav! Acesta este legat de.

Pentru un zgomot articular singur, fizioterapia nu va ajuta. Pe de altă parte, dacă un zgomot este asociat cu plângerile menționate mai sus, fizioterapia poate oferi ușurare. 

Acest zgomot poate apărea și dispărea în diferite etape ale vieții. Mecanismul de apariție nu este întotdeauna clar. Cum apare un zgomot articular? În cazul maxilarului, este oase care se potrivește în arcada în care se află discul. În cele din urmă, discul se deformează și se deplasează de pe poziția sa, rezultând zgomotul articular. Această deformare face parte din procesul normal de îmbătrânire a corpului uman.

Este scârțâitul ATM un pericol real?

Tulburările articulației temporomandibulare (ATM) sunt un set complex de afecțiuni care afectează articulația ce unește maxilarul de craniu, precum și mușchii din jur. Aceste tulburări se manifestă printr-o varietate de simptome, de la durere, limitări de mișcare și zgomote articulare, până la disfuncții mai profunde. Aproximativ 10-12% din populație suferă de aceasta, dar doar 1-2% apelează la tratament profesional, deseori la un medic dentist sau kinetoterapeut. Acest nivel scăzut de solicitare a tratamentului ar putea fi cauzat de lipsa de înțelegere a opțiunilor de îngrijire, sau de confuzia cu privire la cine să consulte.

Profiluri de pacienți și tipuri de DTM

Profilul pacienților variază în funcție de vârstă și sex. Femeile sunt afectate mai frecvent, adesea cu durere și limitări funcționale. Pe de altă parte, bărbații în jurul vârstei de patruzeci de ani tind să sufere de subluxații sau zgomote articulare fără dureri majore. Persoanele în vârstă, între timp, sunt mai predispuse la tulburări degenerative ale ATM, care pot duce la durere, dificultăți de masticație și tulburări de deglutiție. Acest spectru de profiluri subliniază diversitatea manifestărilor clinice, făcând fiecare caz unic în prezentarea și tratamentul său.

Factori de risc: de ce dezvoltăm tulburări ale ATM?

Există numeroase cauze ale tulburărilor ATM, bazate pe o interacțiune complexă de factori biopsihosociali. Pentru a simplifica, există trei tipuri principale de factori:

1. ComportamentalParfuncțiile, cum ar fi scrâșnitul dinților sau mestecatul excesiv de gumă, sunt comportamente comune care contribuie la DTM.
2. PsihosocialAnxietatea, depresia, somatizarea și catastrofizarea sunt puternic asociate cu agravarea simptomelor.
3. GeneticăAnumite genotipuri pot predispune la durere cronică, deși acesta este încă un domeniu de cercetare emergent.
4. Tulburări de somn: Privarea de somn sau afecțiuni precum apneea pot contribui, de asemenea, la dezvoltarea TMD.

Semne de avertizare: Steaguri roșii și steaguri galbene

Deși semnale de alarmă pentru disfuncțiile temporomandibulare (DTM) nu sunt întotdeauna ușor de identificat, anumite simptome ar trebui să dea dovadă de vigilență. Durerea orofacială, în special dacă se agravează în timpul funcției articulare, necesită o evaluare atentă. De asemenea, este important să se ia în considerare orice istoric de cancer sau infecții dentare netratate, cum ar fi cariile sau pulpitele, care pot necesita sfatul medical de specialitate înainte de a lua în considerare reabilitarea fizioterapeutică.

Steaguri galbene factori psihosociali precum depresia sau anxietatea severă. În aceste cazuri, utilizarea unor chestionare validate precum GAD-7 (Tulburare de Anxietate Generalizată) sau PHQ-9 (Chestionarul de sănătate al pacientului) este recomandat pentru a evalua necesitatea unei intervenții suplimentare.

Tratament în cabinet de fizioterapie

Evaluare inițială

Evaluarea începe cu examinarea mișcărilor active și pasive ale maxilarului și gâtului, urmată de o palpare atentă a mușchilor implicați, în special a mușchilor maseter și temporal. Localizarea durerii și evaluarea intensității acesteia sunt esențiale pentru a determina dacă cauza este musculară sau articulară.

Poate fi util să completăm această evaluare cu Scala de limitare funcțională a maxilarului 20, un chestionar care ajută la vizarea unor acțiuni specifice de lucru cu pacientul. Acest instrument ajută, de asemenea, la clarificarea impactului funcțional al tulburărilor și la adaptarea mai bună a exercițiilor ce urmează a fi prescrise.

Palparea intraorală: o abordare nuanțată

Deși palparea intraorală este adesea utilizată pentru a evalua ATM, utilitatea sa rămâne limitată. Este dificil să se distingă durerea reală de simpla sensibilitate, în special la subiecții de control, care prezintă adesea dureri similare. Cu toate acestea,.

Tratamente: manuale, ex

Tratamentele manuale, atunci când sunt efectuate corect, sunt eficiente pentru TMD. Cu toate acestea, exercițiile specifice și gestionarea parafuncțiilor (cum ar fi strângerea dinților) sunt elemente cruciale în reabilitare. În ceea ce privește puncte trigger miofasciale, utilizarea sa depinde de pacient și de terapeut. Poate fi propusă la caz la caz, în funcție de toleranța și preferințele pacientului.

DMT și comorbidități: asocieri frecvente

TMD-urile sunt frecvent asociate cu alte tulburări, în special dureri de cap. Studiile arată o prevalență mai mare a migrenelor și cefaleelor de tensiune la pacienții cu DTM. Bruxism (scrâșnirea sau încleștarea dinților) este de asemenea legată de aceste tulburări și poate agrava durerea ATM.

În ceea ce privește poziție, s-a acceptat de mult timp că postura avansată a capului este un factor de risc major pentru afecțiunile articulației temporomandibulare (ATM). Cu toate acestea, cercetările recente arată că această legătură este mai slabă decât se presupunea. Acestea fiind spuse, abordarea posturii ca parte a tratamentului poate avea efecte benefice prin modularea percepțiilor corporale ale pacientului.

Perspective viitoare: cercetare și direcții noi

Cercetările viitoare se vor concentra probabil pe legătura dintre DTM și alte afecțiuni, cum ar fi tinitus și apnee în somn. Aceste domenii oferă perspective interesante pentru o mai bună înțelegere a interacțiunilor dintre tulburările musculo-scheletice ale ATM și alte afecțiuni sistemice.

Deplasarea discotică: un factor în zgomotele articulare, dar nu în durere

Dislocarea discului articular temporomandibular este adesea subliniată în discuțiile despre disfuncția temporomandibulară (DTM). Cu toate acestea, mai multe studii au arătat că nu există o legătură directă între poziția discului și durere sau tulburare funcțională. Cu alte cuvinte, prezența unui zgomot articular asociat cu dislocarea discului nu înseamnă neapărat că pacientul va experimenta durere sau funcție afectată. Acest zgomot este adesea benign, iar tratamentul ar trebui să vizeze liniștirea pacientului și încurajarea utilizării normale a articulației.