Mecanismul cefaliei post-traumatice este complex, la fel ca și reabilitarea sa, care face apel la multiple terapii (medicale, fizioterapeutice, psihologice etc.).  

Pentru a avea o cefalee post-traumatică, trebuie să fi avut un traumatism crâncen direct (la nivelul feței sau al capului) sau indirect (accident de mașină, cădere în scări). O multitudine de structuri și de mecanisme sunt implicate. Sunt posibile leziuni tisulare tranzitorii. D'autres troubles ou syndromes associés peuvent être plus compliqués à traiter. 

Unul dintre mecanismele susceptibile de a se produce la dumneavoastră, în urma unui traumatism, este apariția unor strategii de evitare (adesea datorate fricii și/sau durerii) sau destrămarea mușchilor gâtului, creând o iritație în regiune care ar putea duce la apariția unor dureri de cap similare cu cefaleele cervicogehnice. 

Asigurați-vă, este normal să vă simțiți extrem de obosit după un traumatism. Durerea fiind prezentă în permanență sau aproape, creierul trebuie să facă față unui flux constant de informații. Acest flux antrenează un mecanism de supra-stimulare și de supra-recrutare la nivelul creierului și al diverselor alte structuri, ceea ce provoacă oboseală. La recherche de mots peut également être un symptôme post-traumatique, comme la fatigue, qui se résout en quelques semaines à quelques mois. Structurile diferite au nevoie de timp pentru a guverna corect.

Stres post-traumatic :

Stresul post-traumatic este consecința diverselor reacții care pot apărea după expunerea la o situație care vă perturbă sfera de securitate în raport cu viața, obiceiurile sau existența dumneavoastră. Numeroase evenimente pot fi considerate traumatizante (catastrofe naturale, accidente, violențe etc.). 

Un eveniment traumatizant bruschează brutal psihicul dumneavoastră, stimulând mecanisme de apărare extrem de energice pentru a face față pericolelor, trecând de la o liniște relativă la o anxietate extremă. 

Cea mai răspândită formă de anxietate în stresul post-traumatic este teama de moarte, cu istoria vieții tale care defilează în fața ochilor tăi. Emoțiile dvs. vă invadează complet spiritul, împiedicându-vă să le canalizați. 

În realitate, este vorba de deconectarea creierului și de disfuncționalitatea disfuncțiilor care provoacă stresul post-traumatic. Freud a fost primul care a vorbit despre această noțiune, cunoscută la acea vreme sub numele de “névrose de guerre”. 

Există două tipuri de stres post-traumatic: 

Stresul acut apare imediat după expunerea la traumatism. Acesta provoacă tulburări ale somnului, un sentiment de reînviere permanentă a traumatismului și prezența unor simptome de anxietate. 

Stresul devine cronic la 2 până la 3 luni după traumatism, antrenând simptome permanente. O tulburare anxioasă și depresivă se instalează atunci, cu o pierdere a încrederii în sine și în capacitățile sale, și evitarea contactelor sociale...

Pentru a minimiza impactul diverselor manifestări post-traumatice, se recomandă consultarea în cele 72 de ore după expunerea la traumatism. 

Atunci când stresul este prezent, acesta mobilizează astfel de defensive pe care creierul dumneavoastră le combate constant pentru a integra progresiv această experiență și a face un element episodic al vieții dumneavoastră. 

Lorsqu'un événement stressant survient en l'absence de traumatisme, les défenses se mobilisent et permettent d'intégrer la situation comme un chapitre de la vie, ce qui facilite le passage à autre chose.